9 luni, casa noua
  3 August 2007

Victor Luca Uioreanu

Mamaaaaaa!!!!!!
Nu ne-am intalnit de o gramada de vreme, iar eu am facut niste progrese...mama-mama. Da. Cel mai mare progres al meu e ca acum reusesc sa o strig, in sfârşit, pe Mama. Aşa că nu mai trebuie sa stea, saraca, toata ziua, sa vada daca vreau ceva. Acum, pur şi simplu, o strig. Mai zic si Tata, dar de multe ori se prelungesc silabele si iese mamamama, tatatata. Din capitolul silabe as mai aminti deh-deh, edi-tce, hei, da, ma, tcha-tcha si uneori ma stradui sa repet ce mi se spune, dar nu iese chiar asa cum aud.

Dar pana sa ajung la performanţa asta....sa va spun ce am mai facut în ultimele luni.

În primul rând, nu pot spune ca m-am plictisit vreun moment. De ziua mea de 6 luni, juma’ de an, am fost cu mami, cu prietena ei, Simona şi cu Suzi, la Terasa Tuşa, în Făget. Foarte frumos loc....Cum cine e Suzi? Nu ştiţi? Suzi e bona mea. Cea care are grijă de mine, care o mai ajută pe mami şi uite-aşa trece timpul. Iar Simona e prietena lui mami. Acum stă în Statele Unite (nu ştiu pe unde vine asta, dar promit că o să aflu, numai să mai cresc un pic) În septembrie va avea şi ea un bebe, pe Sophie.

Dar cred ca v-am povestit destul despre alţii. Să vă mai spun ce am făcut eu. Am ajuns la concluzia că sunt un năzdrăvan fără pereche. În 15 mai am scos litera r de la calculator. Cum adică de ce? Păi dacă nu o pot pronunţa, înseamnă că nu e nevoie de ea. Logic, nu? V-am spus eu că sunt năzdrăvan. Şi asta nu e tot. În 16 mai m-am ridicat în picioare lângă pat. Din păcate afară e atât de cald, încât nu pot ieşi la plimbare decât dimineaţa, pe la 9, şi seara, pe la 7, deci stau in tarc si ma joc pe rand cu fiecare jucarie care mi se da. Asta pana cand am inceput sa fac baie in piscina gonflabila (20 iulie) primita de la Suzi. La caldurile care au fost ma scaldam de trei ori pe zi si dormeam jos in sufragerie pentru ca in camera mea erau 31 grade.
 
Staţi, staţi, că mai am noutăţi. Ghiciţi ce am făcut în 25 mai…..Am fost taaaare ocupat, pentru că ne-am mutat în casă nouă. Nu prea ştiu să vă spun unde e, pentru că strada nu are încă nume. E un cartier nou de case în Colonia Borhanci-Arcada şi, normal, casa noastră e cea mai frumoasă, desi sunt toate la fel. Eu mă simt super aici. Am o terasă unde pot ieşi oricând la aer, aşa că pe stradă ies mai rar la plimbare cu căruciorul, asa, spre seara dau o tura sa vad ce fac vecinii mei. Dar e bine. Camera mea are o tema clara, Winnie the Pooh, pe pereti, pe jos, jucarii, farfurii, bavetele, carti, burete, orice.

Mă pune mami în premergător şi fac mişcare cât e ziulica de lungă (exagerez, nu mai mult de o ora ape zi, la indicatiile medicului meu personal). A, şi mai e ceva…Când am chef, mă leagăn într-un bala-bala atarnat de grinda terasei. Acolo topai de zor si rad si rod sticle si papuci pentru ca am multe jucarii dar de multe ori ma intereseaza alte obiecte pe post de jucarie cum ar fi telecomanda, mouse-ul, papucii, sosetele, oale.....si cel mai mult imi plac cartile, revistele, caietele, daca n-as avea suzeta in momentul ala in gura as manca de zor la hartie. Poate ma fac scriitor....cine stie?

La 8 luni mi-au mai ieşit inca doi dinţişori: incisivii laterali de sus. Ştiu exact când. În data de 5 iulie. A fost o perioadă în care am fost stăpânul casei, pentru că mami şi tati au plecat două săptămâni la Monte Carlo să se odihnească şi ei, pentru că eu am energie multă, aşa că trebuie să-şi mai încarce din când în când bateriile. Mie mi-a fost tare dor de ei, dar nu am avut timp să mă plictisesc. A trebuit să am grijă de bona Suzi, de buni Helen, de Rodica şi de Răzvan, care au rămas acasă, cu mine. Mi-a fost tare greu, pentru că am fost bolnăvior. Îmi curgea năsucul, am făcut o erupţie de 24 de ore din cauza rinitei si a fost mare panica, ne-a linistit suita de doctori pe care i-a sunat mami si tati. Vă daţi seama prin câte am trecut, dar acum m-am făcut bine, că doar sunt bărbat. Adica ma indrept spre 10 kg si port haine pentru un an.

Am ajuns la 9 luni. Deja stau bine în picioare, am făcut chiar ceva paşi singur şi am început să o strig conştient pe mama. Ma ridic pe orice, merg pe langa obiecte si mai cad in fund si o iau de la capat. In patru labe am o viteza fantastica, doar cand am fost la concursul de bebelusi am luat locul trei pentru ca m-a intrecut o fetita mai mare ca mine si un baietel de seama mea. De ce? Eu ma opream si ma jucam cu desenele de pe mocheta. Dar a fost primul meu concurs, prima mea medalie si premiu, 9 iunie 2007.

Sunt tare sociabil, vorbesc muuuuuult de tot, dar nu stiu de ce nu mă înţelege nimeni. Doar eu şi jucăriile mele. Of, oamenii ăştia mari….Imi place sa cant si am melodii preferate care mi le canta mami si eu cant apoi cu ea. Cand merge antena 3 sunt foarte atent la ginglel-ul de reclame sau stiri, asta ma face sa ma opresc din orice activitate. In general imi plac reclamele de la tv. As butona computerul toata ziua, dar stiu ca nu e sanatos asa ca stau in fata lui fara a fi pornit si-l lovesc de zor.

Şi să mai ştiţi ceva…dupa ce ma joc eu in tarcul meu incep sa duc lipsa celor dragi si strig repede “hei”, ca să vine careva. Toata lumea se minuneaza cum ma joc singur si daca ai mei au musafiri eu stau cuminte in tarc sau premergator si doar cand mi-e foame sau somn mai smiorcai, dar de plans, nu, mai ales ca musafirii imi plac mult de tot, toti imi aduc jucarii si ma iau in brate si ma rasfata. Doar cand mi-au iesit dintii am plans pentru ca pe langa incisivii centrali jos, cei laterali sus mai am unul central sus, in total 5, ce sa zic ca al 6-lea e la un pas sa iasa. Acum chiar pot sa mestec.

Apropo, am un meniu bine stabilit si gandit cu o zi inainte. Dimineata, la 8, beau laptic, 240 ml. Iau o gustare de fructe pe la 11 (in fiecare zi altceva, variatii si combinatii de nectarine, piersici, mere, mango, ananas, banane), pe la 2 mananc carne cu supa si legume (pui, peste, vita si mai nou ficat si galbenus), asa, pe la 6 mananc fructe cu branza de vaca facuta de Suzi din lapte de la vacile din spatele gradinii noastre, iar inainte de culcare gust un iaurt natural. Am incercat mamaliga, dar nu mi-a placut, cateodata mananc un piscot (1 august primul piscot intreg mancat) sau fructe bucatele date de mami, pentru ca v-am zis ca mestec.

Acum nu mai fac baie in vanita, direct in vana mare, (23 iunie prima data) pe un covoras special, dar nu ma poate tine mami pe el, eu tot ma ridic in picioare, trag de dus, de sampoane, nu am stare, ma mai joc cu ratuste sau caticele, dar tot ma intereseaza ce e in baie, asa ca…ma apuc  de inspectat spre disperarea lui mami care deabea reuseste sa ma spele.

În 16 iulie am fost la televiziune. Uaaau. E tare frumos acolo, am dat iama la computere si am umblat pe jos. Am fost cu tati la One TV, l-am văzut vorbind la ştiri. Apoi am fost la ziua lui naşu’ Adrian, iar în dimineaţa zilei de 17 iulie l-am cunoscut pe bunicul Hans din Germania, pe soţia lui, Doina, şi pe mătuşa mea, Christiane. Îmi pare tare bine că îi cunosc şi sunt ai mei cu toţii.

Acum mă duc la nani, că trebuie să cresc, să am ce să vă povestesc. Ne mai vedem noi. Până atunci, să vă uitaţi la poze sa vedeti ca ce v-am povestit e real (mami a pus 251 de poze noi pe site) şi să îmi scrieţi ce părere aveţi.

6 luni-primii dintisori
  3 Mai 2007

Victor Luca Uioreanu

Luna a sasea este sub semnul primilor dintisori. Primul incisiv central-stanga-jos a aparut la 25 aprilie dupa cateva nopti in care ma trezeam pe la ora 3, dar reuseam sa adorm cand venea mami la mine si-mi mangaia fruntea. Am fost un pic mai agitat in momentul in care dintele a strabatut gingia.. am facut scandal si la al doilea chiar doar cateva secunde am plans mai tare si dupa ce m-a luat mami in brate m-am linistit. A fost o surpriza pentru ea ca motivul supararii mele era al doilea dinte.

De Pasti am fost la Nasaud la bunici. Mami mi-a cumparat cadou un tarc si doua broscute si o paturica cu broscute (tati nu mi-a luat nimic), asa ca am avut locul meu de dormit, in tarc, cu saltea. Am fost cuminte, m-am adaptat repede pentru ca aveam o multime de oameni mari in jur care ma iubeau. N-am stat la masa de Paste pentru ca mi s-ar fi facut pofta si mie si eu eram doar cu lapte in meniu. Drumul cu masina pana l-a Nasaud (120 Km) l-am facut impreuna cu mami. De pe locul meu din spate am asistat-o la condus, adica am plans in Cluj pentru ca tot oprea masina la semafor, dar dupa ce am iesit din oras am adormit. M-am trezit o data, a venit mami la mine, m-a asigurat ca e bine si am continuat drumul. A trecut si prima sarbatoare pascala din viata mea, fara sa merg la Slujba de Inviere pentru ca nu era vremea prea calda pentru mine. Am reusit sa stau in fund langa fratele meu, fara sa ma tina cineva, asa pentru cateva secunde, poate un minut, pana au reusit toti sa se minuneze cum stateam noi doi pe canapea si sa ne faca poze.

Am in repertoriu tot felul de sunete si imi place sa scot limba si sa scot sunete cu ea intre buze, sa tip si sa bombanesc. Cant cand stau pe spate si apoi stau sa ma ascult. Apoi ma joc singur cu cateii mei de guma  pe care pot usor sa-i rontai. Am inceput sa-mi bag piciorusele in gurita inca din 22 aprilie, mami e foarte riguroasa cu datele si noteaza de fiecare data cand fac ceva nou.

Am facut doua iesiri in aceasta luna, la buni Rodi la masa si la ziua lui Andrei, asta prin 21-22 aprilie. Am vrut chiar sa ies la iarba verde dar mami s-a speriat de drumul rau pe care a urcat Erika cu masina si noi doi ne-am intors acasa. Nu stiu cum am reusit dar am facut caca pe langa pampers, stand in balansoar si in loc sa fac scandal eu ma jucam si radeam, noroc ca mirosea tare de tot si asa a vazut si mami isprava mea.

Acum dorm si pe burta si pe o parte si cu fundul in sus si de-a latul patului, in orice pozitie ma gaseste somnul, dar mult de tot imi place sa adorm in brate. O data chiar am adormit in fund, la mami in brate, pentru ca eram tare obosit dupa plimbare lunga in gradina botanica si o cina copioasa.

Am inceput sa mananc diversificat, dar se pare ca sunt mofturos. Sucurile de inceput au fost okey, primul piure de mere cu biscuite din 19 aprilie i-a dat sperante lui mami ca voi manca bine, dar cand am ajuns la carne a fost mai greu, am refuzat total. Acum mami imi pune carne pe lingurita si apoi o mai baga si in piure de fructe, asa o mananc. Pana acum am testat mere, pere, banana, piersici, caise, ananas si mango, spanac, morcovi, patrunjel, pastarnac, conopida, porumb, pui, curcan, toate astea si in combinatii. Urmeaza vita si pestele si oul. Am un robot care face piure ca la magazine, dar primesc si de la magazine, atunci cand fac urat la ce-mi face mama, iau repede un borcan de fructe. Deci, fructele le mananc cu placere, cu carnea si legumele o sa ma obisnuiesc eu. Stau in scaunul pentru mancat si am si eu o lingurita cu care incerc sa mananc si singur, e distractie mare.

Toata ziua ma joc, ma pun in patru labe , dar inca n-am pornit, eu vreau sa ma ridic pe picioare, nu vreau sa stau in fund sau sa merg “busilea”. Acum e frumos afara (mai ploua cateodata) dar plimbarile sunt la ordinea zilei si stau in caruciorul sport, ma uit in jur curios si de multe ori dorm.

Va astept la 7 luni cu vesti noi.
Pupici si nu uitati sa va uitati la poze.

Am aparut la ziar, vedeti si voi: www.clujeanul.ro

A cincea petala in prima floare a vietii mele.
  3 Aprilie 2007

Victor Luca Uioreanu

Pentru ca am petrecut prima sarbatoare a Floriilor, m-a cuprins inspiratia si am scris titlul lunii a 5-a din viata mea. Da, au trecut 5 luni si parca doar ieri eram piticot de tot. Cand e atat de frumoasa viata, timpul trece usor si poate prea repede. Am crescut pana la 8 kg si 70 cm.

De ziua mea, adica la implinirea a patru luni de viata m-au scos ai mei la restaurant, la Sinaia. Din pacate nu mi-a placut prea mult, asa ca mami a trebuit sa iasa cu mine la plimbare. Era foarte frumos afara si am petrecut o ora in Grigorescu.

Am trecut cu bine si prin a patra tura de vaccinare. Am fost atat de cuminte incat n-am scos decat un sunet cand a impins serul d-na doctor. Chiar am schitat o incercare de un plans, o fractiune de secunda, iar in rest, aproape ca nu au stiut ca sunt acolo, atat am fost de cuminte. N-am plans nici macar cand mi-a bagat o spatula in gura sa-mi vada gatul (de obicei plang la procedura asta). Mami a fost langa mine tot timpul, m-a tinut de picior, iar apoi s-a asezat cuminte la masa si a scris, la indicatiile medicului, ce trebuie sa-mi dea de mancare. Peste vreo doua saptamani sau de la luna a sasea voi incepe diversificarea meniului. Oau!

Acum am schimbat doar lapticul, adica am trecut la formula 2, de la 5 luni. Eu beau Novalac, un lapte frantuzesc cu formula de tranzit, imi place. Intre mese beau ceai de musetel, cu lingurita sau cu cana, ca doar sunt baiat mare deja. Mami imi fierbe apa si pune un plic de ceai de musetel sa o coloreze un pic, sa-i dea un pic de aroma. Cand beau cu lingurita, mami imi numara linguritele, iar eu ma distrez de minune. La un moment dat tineam mana in gura si mami mi-a pus ceai pe langa mana sa vada ce fac, dar eu l-am inghitit fara sa-mi scot mana din gurita. Va dati seama ce smecher voi fi cand o sa mai cresc un pic?

In rest, sunt un copil vesel, rad cu pofta si zambesc oricui vorbeste cu mine. Cateodata rad atat de tare ca se aud tipete, iar cand plang o fac cu aceeasi pofta. Dar sa stiti ca nu mi-am facut un obicei din plans. O fac doar daca ma sperie ceva. In luna asta am plans doar de doua ori, asa …cu lacrimi. In rest urlu. Ma pun pe burta si apoi ma enervez ca nu pot face nimic de pe burta si incep sa urlu, sa tip. Acum am invatat sa ma imping cu picioarele si sa ma ridic, deci urlu mai putin sic and o sa merg de-a busilea n-o sa mai urlu deloc. Si am mai observat ceva: si cand cad, tot inaintez, e o treaba, nu? Fac ture in tot patul, caut jucariile si le bag in gura, am chiar si paturica pe care imi place sa o bag in gurita, dar mami nu intelege si o ia din pat de fiecare data cand ma trezesc. Ma mai enervez cand nu vine mancarea la timp. Atunci fac un scandal…dar mami stie de ce, pentru ca avem deja un semnal al nostru: dau din gurita si daca ma ia in brate ma indoi si nu stau drept nicicum.

Sa nu credeţi ca asta e tot! Mai am o realizare. Am ajuns la performanta sa tin jucariile in manuta, sa le duc singur la gura, sa le pun dintr-o mana in alta si, cu putin efort, sa ajung pana la ele. Ma joc la un centru de activitati pe care-l lovesc si el canta, dar ma plictisesc repede. Stau pe paturica mea speciala de joaca, lovesc butoanele colorate si dupa cateva minute ma intorc pe burta, apoi dau cu capul si jucaria canta din nou. Iar apoi trebuie sa fiu luat de acolo. Stiu ca imi trebuie atentie non-stop, dar cand e ora de somn nu fac scandal. Sunt cuminte, dorm de la 20-21 la 6-7 dimineata si o las si pe mami sa se odihneasca.

Am trecut si peste greutati….Am fost bolnav doua saptamani. Prima saptamana mi-a curs nasul fara incetare. Nu aveam temperatura sau alte simptome, dar nasul ma chinuia ingrozitor. A fost cea mai urata experienta prin care am trecut, nu scapam nicicum, ma aspira mami, dar degeaba, respiram greu. Dar, pentru ca sunt un barbat adevarat, tot vesel eram si somnul mi-l faceam la fel, toata noaptea. Cand am terminat cu nasul, am facut rosu-n gat. Am luat siropuri si picaturi de tuse si in total am dus-o asa doua saptamani.

Acum sunt bine si ma pregatesc de prima mea calatorie pana la bunica Helen si bunicul Mircea, la Nasaud. Ce o sa fac acolo? Cum ce o sa fac? O sa petrec primele Sarbatori de Paste. O sa vad masa plina de bunatati, oameni veseli, pe care ii iubesc si care ma iubesc, o sa vad udatorii….Si toti o sa imi acorde mie cea mai multa atentie. Pentru ca sunt vedeta grupului.

Asa ca, Sarbatori Fericite!
Va pup pe toti si va astept la galeria foto. Sunt noutati, ;)
Luca

Au trecut 4 luni de vis
  3 Martie 2007

Victor Luca Uioreanu

Asa se si pot numi cele patru luni traite de mine. Pana va povestesc ce am mai peripetit, va spun pe scurt cum a fost la mami in burta.

Mami a aflat repede ca e insarcinata, a simtit ea ceva si cand a fost la medic sa-i confirme aproape ca nu ma vedeam, eram asa de mic. A inceput sa ia vitamine sa pot sa cresc bine. S-a interesat ce nu poate manca si ce nu poate face in timpul sarcinii si apoi a facut numai ce i-a placut, s-a rasfatat pe ea ca sa ma rasfete pe mine, adica sa cresc cum trebuie. N-a fost suparata nici o clipa, doar unele mici dureri au necajit-o. N-a avut greturi prea puternice, primele trei luni mai mult a dormit. Apoi a inceput sezonul de cirese si m-a innebunit ca manca non stop cirese dintralea mari de tot, deja mi-e pofta. Cred ca a fost perioada cea mai frumoasa, a cireselor. Apoi a schimbat fructele si a trecut si pe castraveti murati.

Vitamine a luat in continuare pentru ca eu ii cam luam toata energia si o data era chiar sa lesine. Cand am mai crescut am inceput sa o presez pe ficat, acolo mi-am pus fundul, na, si o cam deranjam. A durut-o un picior o luna intreaga si mergea la masaj in fiecare zi. Cand a lasa-to piciorul a inceput sa aiba reflux gastrointestinal si nu mai putea dormi noaptea. Cu toate astea acum zice ca atunci a fost usor. Prin iunie, cand aveam 4 luni m-a dus in Germania. Pe drum am miscat pentru prima data si mama stia de la Erika cum ar trebui sa simta si a fost foarte fericita. A fost data de 14 iunie Acolo mi-a cumparat ceva lucruri, dar nestiind daca voi fi baiat sau fata nu mi-a luat multe. Am petrecut 10 zile si am venit acasa cu avionul. In iulie ne-am dus in Creta, am facut baie in mare dar mai mult in piscine, mami si-a bronzat burtica, cu grija, iar eu ma simteam super, in lichidul incalzit. Unii ziceau ca o sa ies roscat de la soare.

Deci, am peripetit bine luna asta. Am acum 7,4 kg si 69-70 cm (m-a masurat mami singura si nu e sigura cati cm am, nu vrea sa greseasca, doar la sfarsitul lunii mergem la medical de familie si acolo ma poate masura cu exactitate). In 6 ferbuarie mi-am “gasit” degetul mare si am inceput sa-l bag in gura, dar tot am ramas cu tendinta sa le bag pe toate deodata si daca se poate sa bag ambele manute.

In 11 februarie am prins manerul de la balansoar cu mana stanga si cu timpul si cu mana dreapta pana am ajuns sa-mi fac un obicei din a ma tine de manerele balansoarului cu ambele manute, am si poze edificatoare.

Am fost la doi doctori pentru verificarea soldurilor, la doi pentru ca cunosteam doi doctori renumiti, pentru ca eu nu am probleme, chiar mi-au recomandat sa stau in fund, intre perne.

Am iesit la cumparaturi la Cora si am stat la un frappe cu ai mei (Horea si Elena). Pe mine ma leganau si ei beau cafea.

In 26 februarie am facut o intoarcere completa de pe spate pe burta, pana atunci doar tentative am avut si doar cu ajutorul lui mami reuseam sa ma intorc de tot.

Am tinut singur biberonul si am baut laptic, am mers un pic pe burta spre o jucarie, ma mut in pat ca nu mai stii cum am stat initial. Tip, rad, repet cum pot ce-mi spune mami sau Nany Suzi, ii raspund la tati cand vorbeste cu mine si diminetile mi le petrec in pat cu ei, de obicei de la 6 la 8. Da, acum dorm de la 7 seara pana la 6 dimineata. Mami tot spera sa ma mai trezesc pe la 22:00 sa nu dorm asa de devreme, dar mai nou se culca si ea imediat dupa 19:00.

Cand mergeam in vizita la Meli si vedeam ca are o camera plina de jucarii ma gandeam ca eu nu o sa am atatea, dar sunt pe cale sa umplu si eu o camera. Am primit multe cadouri la botez si de la toti care vin in vizita. Acum cred ca am toate modelele de jucarii de la chicco si ma joc cu ele pe rand, acum ma joc cu catelul, e mic si-l prind de labute. Cand stau pe burta il bat cu pumnul si el plange. Mama zice: “nana catelu’”.

Da, am fost botezat. Pe data de 22 februarie, de ziua lui mami, ca sa tinem minte cand a fost botezul. O sa va dau detalii cand ma intalnesc cu preotul sa-mi spuna exact semnificatia momentelor din ceremonia botezului, acum va spun doar ca a fost ceva super deosebit si innaltator. Petrecerea a fost pe cinste si vreo doua ore am stat si eu, dar intr-un birou de la etaj nu in fumul din restaurant. Nany Suzi m-a dus acasa si a avut grija de mine pana a venit bunica Helen.

Acum va pupicesc pe toti, astept mesajele voastre si nu uitati sa mai treceti pe la galeria  foto.


Am implinit 3 luni.
  3 Februarie 2007

Victor Luca Uioreanu

Acum am trei luni, 6,5 kg si 65 cm. Asta inseamna un progress de 2,9 kg si 7 cm de la nastere. Sunt sigur ca multi ma invidiaza pentru aceasta performanta, dar se pare ca ritmul meu de crestere este alert, nu ma invidiati, bucurati-va si voi pentru mine. Dupa cum v-am promis va scriu ce am mai ispravit intre timp.
Am aparut la ziar, din nou! In Monitorul si Ziarul Clujeanului iar daca va uitati in arhiva acestor ziare veti putea citi si celelalte aparitii, accesati si Clujeanul.

Si daca nu va vine sa credeti, am fost pomeniti si la radio, la revista presei la Pro FM. Sunt atat de fericit, defapt asta vrea mami, sa fiu fericit, de aceea face ce face pentru mine. Eu trebuie doar sa zambesc si mi se pregatesc o sumedenie de surprize. Am crescut asa frumos pentru ca acum dorm toata noaptea, ma trezesc prima data la 5 sau la 7, acum mananc la trei ore, de 5 ori pe zi si de la 21:00 dorm ca “un prunc” cum se spune, de la mine a pornit vorba asta, hahaha.

Peste zi stau treaz mai mult acum si “vorbesc” cu jucariile mele si cu desenele de pe tapet sau de pe invelitoarea de la patut. Mami n-a stiut ce e cu mine, sa stau eu singur si sa povestesc cate o ora-ntreaga? Ea sta si ma pandeste si se distreaza de jocul meu. “Vorbesc” si cu parintii mei si cu oricine vine in vizita, imi plac povestile si stau atent si izbucnesc in ras. Sunt un dulce si m-am hotarat sa nu fiu modest. Am avut si prima experienta negativa, am fost racit vreo 6 zile mi-a curs nasul tare de tot, febra o tinea mami sub control, nu a luat-o razna mai mult de 37, 6. Apoi s-a imbolnavit mami si buni.

Vremea e de vina, nici n-am fost afara prea des luna asta. Am trecut si prin “chinurile” vaccinului, dar am avut un comportament atipic. Tot timpul la cabinet am fost cuminte, eram atent la tot ce e in jur, ma uitam dupa mami daca se indeparta de mine, dar n-am plans. Cand m-a intepat am plans cateva secunde, chiar cat a durat vaccinarea, apoi am fost cel mai cuminte copil. Acasa n-am facut urat, n-am facut febra, mami m-a ingrijit, mi-a pus compresa pe picior si mi-a dat panadol. Am fost in prima mea vizita la un bebe, la Victor, care s-a nascut la 4 zile dupa mine si care e var cu mine. Ei bine, cat am stat la el am plans, doar in pat la carusel m-am linistit, ati vazut pozele deja, cred.

Apoi am stat amandoi in pat, inac nu putem san e jucam, vine si vremea aia. Problema mea era ca mami m-a trezit din somn sa ma imbrace si am devenit nervos. Asa, nervi, mai am seara, cand nu prea vreau sa dorm, dar s-a rezolvat si problema asta, ma adoarme mami in brate, cred ca de aceea dorm pana dimineata. In prima noapte cand am dormit asa, “bustean”, mami s-a trezit de la 3 si a asteptat pana la 7, ca eu doar atunci m-am trezit.

Acum stie si ea ca poate dormi linistita, ca eu m-am facut mare si stiu sa dorm toata noaptea. Isprava cea mai mare este ca ma intorc de pe burta pe spate. Pentru mine e isprava pentru ca eu stau pe spate in pat, pe burta ma pune mami, dar nu rezist mult si ma apuc de plans. Acum am reusit sa ma intorc singur si-mi place. Am inceput sa-mi bag mainile in gura, asa, sa le infund, cu putere, sper doar san u ma invat cu degetul in gura. Cand imi bag mainile nu-mi trebuie suzeta, deci mainile satisfac ce nu satisface suzeta, oare ma deranjeaza gingiile, ar fi prea de tot, dar posibil.

Am 4 cd-uri cu muzica pentru copii si 10 dvd-uri cu desene animate, mami se pregateste, oricum daca mi-e foame poate sa-mi puna orice muzica ca pe mine doar laptele ma face sa tac. Ascult cantecele dragute, ca “ratustele mele”, “in padurea cu alune”, “ceata lui pitigoi” si cantecul preferat a lui mami “vulpea si gasca”, ea oricum adapteaza toate cantecele si pune Luca in toate.
Pana luna viitoare,
Al vostru Luca


Primele doua luni.

Victor Luca Uioreanu

Permiteti-mi, va rog, sa ma prezint:
Numele meu, ales cu mare grija de mami si de tati, cu mult timp inainte sa ma nasc, este VICTOR-LUCA. Un nume care stiu ca-mi va purta noroc pentru ca reprezinta Victorie si legatura cu Italia, pentru ca acolo am fost conceput, la Milano, in februarie 2006.

M-am nascut la spitalul “Hipocrate” din Cluj-Napoca, cu ajutorul minunatului doctor Nanu Honorius, la data de 3 noiembrie 2006, intr-o zi de vineri, la exact ora 20:20, prin urmare apartin zodiei Scorpion. Se spune despre bebelusii scorpion ca au o personalitate bine conturata inca de mici, ca sunt combativi si incapatanati si ca au o vointa fantastica. Curiozitatea lor se va remarca foarte devreme in viata, iar inteligenta si perceptia copilului scorpion sunt sclipitoare, dar va trebui sa invete sa-si descarce energia acumulata.

Deja incep sa ma comport asa. In zodiacul gasit pe net de tatal meu scrie cam asa: “Scorpion, Trei noiembrie - Ziua longevitatii Persoanele nascute pe data de 3 noiembrie sunt luptatori ce au vigoarea si puterea de a rezista, indiferent de ce se intampla. Ei sunt extrem de competitivi, daca nu concureaza in mod special cu ceilalti, ei se vor straduisa-si realizeze propriile lor obiective si realizari personale. Ideea de a-si imbunatati pozitia sau statutul este ceva firesc pentru ei. Cand se afla sub stres ei manifesta calm, desi adesea detin o rezerva exploziva, pe care o resimt ceilalti. Un anume calm mortal ii caracterizeaza atunci cand experimenteaza situatii ce nu le sunt prea comode adversarilor lor. In executarea atacurilor impotriva adversarilor, atat a barbatilor, cat si femeilor, cei nascuti in aceasta zi pot fi destul de nemilosi.

Nativii zilei de 3 noiembrie stiu cum sa astepte. Nu le place sa grabeasca lucrurile si, in general, ei considera ca timpul este de partea lor. Ei le pot lasa altora impresia ca tot amana, dar raman concentrati pe momentul precis in care vor actiona. Asadar, nativii zilei de 3 noiembrie rareori risca sa fie infranti datorita manevrelor premature sau impulsive. Tacticile lor ii pot lua prin surprindere pe adversari, mai degraba datorita calcularii meticuloase, decat impulsului sau intuitiei. Intr-adevar, celor nascuti astazi nu le place sa piarda. Mania lor de a castiga in viata ii poate costa scump atunci cand sunt pusi fata in fata cu ghinionul.

De fapt, fuga de ghinionul emotional sau financiar le poate consuma toate rezervele morale, ducand la depresie si, in cazuri extreme, la tendinte de sinucidere. Astfel, nativii zilei de 3 noiembrie nu numai ca sunt niste invingatori, dar si niste suferinzi. Ei pot patrunde in profunzimile sentimentelor, se pot calma si ii lasa pe ceilalti sa vada acest lucru cu obiectivitate. Pe de alta parte, cand se simt bine (atunci cand lucrurile merg bine) ei pot fi extrem de amuzanti. In asemenea stari de extaz ei pot ajunge chiar sa urmeze directii necontrolate. Puterea de concentrare a persoanelor nascute pe 3 noiembrie este de obicei excelenta, asa cum este si dezvoltarea lor intelectuala si fizica, dar extinderea sentimentelor este adesea blocata. Ei pot crea un zid impotriva oricui incearca sa patrunda in gandurile si sentimentelor lor interioare, rezistand chiar oricarui examen personal.

Totusi, ei pot fi destul de simpatici si intelegatori fata de ceilalti, fiind gata oricand sa le inteleaga problemele. Nativii zilei de 3 noiembrie pot deveni dusmani inraiti datorita prezentei fizice, tacticilor de lupta inteligente si stilului lor sarcastic. Ei sunt destul de capabili sa-si distruga un adversar doar prin cuvinte. Nativii zilei de 3 noiembrie trebuie sa invete sa-si tempereze latura agresiva si sa-si exprime sentimentele intr-o maniera mai relaxata si armonioasa. Sa lupte cu propria lor intoleranta, cat si sa invete sa fie mai iertatori, permisivi si deschisi sunt elemente cruciale in dezvoltarea lor spirituala si personala.  SFATURI: Invata sa renunti. Suferinta si resentimentele pot disparea daca le permiti acest lucru. Fii mult mai realist in ceea ce priveste entuziasmul. Fereste-te de indolenta. Bucuria placerilor ar trebui sa fie mai temperata.
PUNCTE FORTE:  Insistent Concentrat Triumfator
PUNCTE SLABE:  Suferind Cu tendinta de a tot amana Depresiv”

Am “pasit” pe lume cu urmatoarele caracteristici fizice: greutate 3600 g, lungime 58 cm (campionul spitalului), cu un scor Apgar de 10. Mama a fost foarte fericita cand medical neonatolog, profesorul Lupea i-a spus toate acestea cand inca era pe masa de operatie.

Primul contact l-am avut cu mama mea cand, dupa ce am fost spalat si aspirat, m-a dus asistenta langa fata ei. A fost cel mai frumos moment din viata noastra, dupa cel in care am tipat prima data la nastere si nu pot sa va spun de cate ori mi-a pupat fata mea mica pentru ca nu mai tin minte nici eu. Cred ca dupa ace am plecat de langa ea a plans bine de tot, de fericire. A fost minunat, dupa 9 luni in care m-a purtat cu ea, a avut grija de mine, am avut primul contact, n-o sa-l uitam niciodata. In spital toata lumea imi acorda atentie, eram o mica vedeta, primeam vizite, cadouri, mi se faceau fotografii si mai ales primeam papa-laptic, care si azi imi place cel mai mult. A fost si presa si mi-au aparut primele doua articole in ziarele locale.

Dupa un sejur de 5 zile in spital, impreuna cu mami, am plecat spre casa cu mare veselie si emotie. O data ajunsi acasa mi-am luat locul de cinste in patutul meu din camera pregatita cu mare grija de mami inca cu doua luni inainte de nasterea mea. Eram inconjurat de caldura si am simtit asta din prima clipa. Bunica a avut grija de mine pana mami si-a revenit dupa operatie. Cel mai mult plangeam cand era ora de masa pentru ca nu-mi placea sa sug de la san. Eram nervos si-mi mutam capul dintr-o parte in alta cu miscari ametitoare. Prima noapte am fost foarte flamand, apoi mi s-a adus lapte praf si am devenit fericit automat. Asta este secretul meu, sa mi se dea de mancare, sa ma schimbe dupa ce fac caca si sa mi se povesteasca pana adorm, ce sa mai zic de cantecele aiurite pe care mi le canta mama, ei bine ma minunez de unde are atata imaginatie, ca-mi spune si poezii. Deci sunt un copil exemplar si tati inca nu m-a auzit plangand de aceea se tot minuneaza ce copil cuminte sunt, ei bine trebuie sa fie toti mandri de mine. Mi-am facut program sa mananc la 3 , apoi 4 ore si asta ma multumeste.

Prima baita am facut-o la varsta de 11 zile pentru ca atunci mi-a cazut buricul, pe care mama l-a pastrat. Nu-mi amintesc cum a fost la baita, am protestat un pic pentru ca era ceva nou, dar credeti-ma ca de atunci baia e o placere pentru mine si, cred, si pentru mami pentru ca doar ea ma imbaiaza. Dupa baie ma face cu ulei peste tot si ma maseaza, apoi ma imbraca frumos si ma pupa. Nu inteleg de ce ma face cu peria pe cap pentru ca eu nu prea mai am par.

M-au scos afara, pe balcon, dupa 10 zile, n-am stat mult pentru ca plamanii mei sunt fragili, dar dupa cateva iesiri dintrastea am iesit si la o plimbare adevarata. Am avut noroc ca anul asta iarna a fost mai blanda si stateam cate o ora afara. Daca sunt plimbat dorm bine si apoi mi-e foame tare.

Lumea spune ca seman cu mami mai mult, dar deocamdata nu e atat de important pentru ca eu deja sunt un copil curios, un pic smecher pentru ca vreau companie si povesti, foarte energic si cred ca ai mei ma vad un copil perfect; deja imi prevad un viitor grandios si sunt sigur ca asa va fi..

Am doi doctori care ma viziteaza in fiecare luna, medicul de familie, d-na Vlasie si neonatologul Andreica. Ei trebuie sa-mi urmareasca evolutia si de fiecare data au fost multumiti de cum ma dezvolt. Adevarul e ca in doua luni am crescut 5 cm si m-am ingrasat doua kg. Am lasat mostenire o serie de haine si deja mi se cumpara altele noi. Daca va uitati la poze veti vedea si voi ce frumusel sunt, chiar adorabil

Am petrecut primul Craciun cu mami si tati, la bradut, cu multe cadouri si o vizita la bunica mea. A fost prima mea vizita si m-am comportat ca un lord, am stat la masa cu cei mari si n-am plans. Apoi a venit primul revelion pe care l-am petrecut cu toata familia, mami, tati, si bunicii. Am stat 6 ore cu ei, i-am ascultat povestind si le-am povestit si eu multe lucruri. Da, deja ganguresc si zambesc si toti din jur sunt topiti. La miezul noptii mama m-a tinut in brate si toti au trecut pe la noi si ne-am pupat de La multi ani. Apoi eu am mancat si m-am culcat pana dimineata. O sa vedeti ce frumos m-au imbracat, cu camasa si vesta si pantaloni de catifea, eram ca un om mare si n-am decat doua luni.

Va spun, “vorbesc” deja, zambesc si cateodata rad cu sunete, ma ridica mama de maini si eu imi ridic capul, ma pune pe burtica si eu imi ridic capul, sunt un copil voinic. Ma plimba mama prin casa si-mi tot ce este prin camere si eu ma uit curios la toate, vreau sa cunosc totul. Cel mai mult imi place un tablou viu colorat cu mult portocaliu si rosu, pictat de Ilea, la el ma uit foarte atent. Sa va mai spun ca pana la 6 saptamani am avut si colici si ma durea burtica rau de tot si plangeam tare. Mami a fost foarte speriata si de multe ori plangea si ea, dar au trecut si acum plang doar cand mi-e foame si cand sunt murdar de caca si cand vreau sa stea cineva cu mine si nu-mi place in mod deosebit in brate, prefer sa mi se spuna povesti dar eu sa stau in pozitie de somn. Stiu ca de cateva ori mami m-a pus in pat cu ea, atunci am dormit cate 8 ore, dar m-au pus din nou in patul meu, sa ma obisnuiesc acolo, sa fiu independent.

Ca o vedeta ce sunt, am mai aparut a treia oara in ziar, cu poza si cu poezia facuta de mami: “Luca, Micu’ si Piticu’/Beau din sticla tot lapticul”.

Acum ma pregatesc de facut vaccinuri si peste alte doua luni va povestesc ce am mai facut.
Va pup,
Victor-Luca